jurnalcultural

Foaierul Teatrului Naţional din Bucureşti este locul unde vă puteti întâlni, până în 22 mai, cu opera arhitectului spaniol Antonio Gaudi. Imaginile, surprinse pe peliculă de fotograful Marc Llimargas, sunt însotiţe de muzica lui Frederic Mompou.

Ambasada Spaniei la Bucureşti propune, astfel, publicului român un dialog inedit între două genii ale artei spaniole, emblematice pentru cultura iberică.

Publicul este invitat într-o călătorie printre operele emblematice ale lui Gaudi, însoţit de muzică de Frederic Mompou interpretată de pianistul Adolf Pla.

 

 

Duminică seară, pe scena Sălii Amfiteatru a Naţionalului bucureştean, s-a jucat în premieră naţională spectacolul "Ecaterina cea Mare", cu Maia Morgenstern în rolul principal.

Intrigi de curte şi iubiri frivole, într-o comedie cu ritm, haz şi surprize. Acţiunea piesei "Ecaterina cea Mare" de George Bernard Shaw este plasată în Rusia anului 1776. La curtea imperială soseşte un tânăr căpitan englez, Edstaston (interpretat de Silviu Biriş), cu dorinţa de a o întâlni pe împărăteasa Ecaterina a II-a. Nimeni însă nu poate ajunge până la ea fără acordul şi sprijinul prinţului Potemkin, cel mai influent bărbat din viaţa temutei, dar şi fascinantei femei, cunoscută în istorie drept Ecaterina cea Mare. Trimis să-i relateze faptele eroice pe care le-a făcut în America, tânărul Edstaston îi stârneşte un viu interes, mai puţin de natură eroică, ci mai degrabă erotică.

În spectacolul regizat de Cornel Todea, Ştefan Iordache interpretează unul dintre cele mai pitoreşti personaje din dramaturgia lui Bernard Shaw, prinţul Potemkin.

 

Un automobil de la 1900, un velociped, o cişmea, un clopot de poartă, un aparat vechi de fotografiat sau un costum de epocă… Iată ce puteţi găsi la Muzeul Naţional de Istorie a României, într-o expoziţie care ne trimite cu gândul la alte vremuri. Poate mai frumoase decât cele de azi…

"Oraşele României. Sfârşitul secolului XIX – începutul secolului XX" este titlul expoziţiei care adună, în acelaşi loc, frânturi din lumea de altădată, obiecte şi imagini inedite. Expoziţia este deschisă până la sfârşitul lunii mai. 

 

Începând de joi şi până sâmbătă, la fântâna de la Universitate se desenează pentru şi despre Bucureşti.

Cei interesaţi au posibilitatea să deseneze oraşul aşa cum îl văd sau cum şi-l doresc ei, în cadrul programului "I love Bucharest". În plus, bucureştenii pot scrie proverbe şi zicători. Cele mai frumoase desene şi cele mai de duh vorbe vor fi printate pe bannere pentru a fi amplasate pe zidurile Universităţii din Bucureşti.

Programul "I love Bucharest", realizat de Asociaţia din Pod, cuprinde proiectele "Desenează pentru Bucureşti", "Bucharest metroArt" şi "Strada Cărţii", şi se adresează tuturor bucureştenilor, având drept scop reînsufleţirea Capitalei. 

 

 

Expoziţia "Picturi murale recuperate de la Biserica Mănăstirii Văcăreşti", dedicată Zilei Internaţionale a Monumentelor şi Siturilor, a fost vernisată, miercuri, la Muzeul Naţional Cotroceni, în prezenţa preşedintelui Traian Băsescu.

Ridicată între anii 1716 şi 1722 de domnitorul Nicolae Mavrocordat, Mănăstirea Văcăreşti este un ansamblu arhitectonic în stil brâncovenesc şi este reprezentativă pentru arta românească a secolului al XVIII-lea. În 1868 a fost transformată în închisoare. Aici au fost întemnitaţi, ca deţinuţi politici, Liviu Rebreanu, Ioan Slavici, Tudor Arghezi.

 

 

Mănăstirea a fost demolată de comunişti în 1986, iar din cele peste 2.000 de metri pătraţi de pictură murală nu s-au putut salva decât aproximativ 100 de metri pătraţi.

Cele 24 de fresce au fost restaurate între anii 1990-2008 şi se află în proprietatea Muzeului Municipiului Bucureşti. Picturile vor rămâne la Muzeul Cotroceni până în 15 iunie.

La Festivalul de Film de Foarte Scurt Metraj care va avea loc în perioada 7-11 mai, România a întrecut Franţa, ţara iniţiatoare, în privinţa numărului de oraşe participante la eveniment.

Festivalul de Film de Foarte Scurt Metraj este la a zecea ediţie internaţională şi a doua ediţie în România. Un număr de 24 de oraşe din România vor fi implicate în proiectul coordonat la nivel naţional de Centrul Cultural Francez din Cluj-Napoca.

În cadrul festivalului, 51 de filme internaţionale, subtitrate în limba română, şi aproximativ 70 de filme realizate în România, cu o durată de maxim trei minute, vor fi proiectate simultan în 24 oraşe din România, precum şi în alte 70 de oraşe din 17 ţări.

 

(click pe imagine)

 

 

Oare cultura şi banii fac casă bună? Sau arta e doar pentru cei bogaţi? Românul obişnuit, plătitor de impozite, mai are vreme şi buget pentru cărţi, teatru ori film, sau se mulţumeste cu kitsch-ul?

Iată doar câteva întrebări la care echipa Jurnalului Cultural a încercat să găsească răspunsuri în campania Cultura şi banii.

În primul episod – despre timpul şi bugetul alocate de români culturii. (Click pe imagine)

 

  

Se poate face film de calitate cu un buget minim? Răspunsul este afirmativ, mai ales dacă ţinem cont de talent şi de impresia pe care "The Summer in Winter" a lăsat-o juriului Festivalului European al Filmului Independent ÉCU.

Filmul aparţine unui tânăr regizor italian, Davide Sibaldi, care a primit Marele Premiu la Festivalul ÉCU. Joi seară, pelicula a fost proiectată şi la Cinema Union din Bucureşti.

"Este o poveste de viaţă foarte frumoasă făcută cu mijloace minime şi cu un curaj absolut incredibil", spune regizorul Cătălin Leescu, care a făcut parte din juriul Festivalului ÉCU, adăugând că nu e un film pentru toată lumea, ci pentru oamenii cu o anumită experienţă de viaţă.

 

 

Scenariul a fost scris în două luni de un puşti de 18 ani care a căutat finanţare timp de trei ani. Până la urmă, filmul a fost făcut în numai cinci zile, cu un buget de aproximativ 40.000 de euro.

"The Summer in Winter" este povestea lui Cristian, 19 ani, şi Lulu, o prostituată de 38 de ani. Pia Lanciotti, interpreta lui Lulu, a obţinut, la acelaşi festival, Premiul pentru Cea mai bună actriţă.

Întemeiată în urmă cu 30 de ani la München, Fundaţia Saşilor Transilvăneni şi-a propus, încă de la început, să salveze de la degradare moştenirea culturală a a acestei etnii. Acum, publicul poate vedea câteva dintre realizările Fundaţiei într-o expoziţie de fotografie documentară deschisă la Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" din Bucureşti.

"Dacă noi nu salvăm ce se poate salva, cine o va mai face în viitor?", se întreba cândva întemeietorul Fundaţiei, Ernst Habermann. Refugiat în Occident în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Habermann a încercat să atragă atenţia asupra moştenirii saşilor transilvăneni, o parte intergrantă a culturii europene.

 

După 1990, organizaţia s-a concentrat atât asupra restaurării şi conservării unor obiective de patrimoniu, cât şi asupra documentării şi studierii patrimoniului săsesc din zona Transilvaniei.

Expoziţia poate fi vizitată până la sfârşitul lunii.

Întemeiată în urmă cu 30 de ani la München, Fundaţia Saşilor Transilvăneni şi-a propus, încă de la început, să salveze de la degradare moştenirea culturală a a acestei etnii. Acum, publicul poate vedea câteva dintre realizările Fundaţiei într-o expoziţie de fotografie documentară deschisă la Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" din Bucureşti.

"Dacă noi nu salvăm ce se poate salva, cine o va mai face în viitor?", se întreba cândva întemeietorul Fundaţiei, Ernst Habermann. Refugiat în Occident în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Habermann a încercat să atragă atenţia asupra moştenirii saşilor transilvăneni, o parte intergrantă a culturii europene.

 

După 1990, organizaţia s-a concentrat atât asupra restaurării şi conservării unor obiective de patrimoniu, cât şi asupra documentării şi studierii patrimoniului săsesc din zona Transilvaniei.

Expoziţia poate fi vizitată până la sfârşitul lunii.